Desi nu imi facusem planuri mari pentru acest week-end si vremea nu se arata prea grozava, pe ultima suta de metri m-am decis sa raspund pozitiv invitatiei de a merge intr-o tura de iarna cu dormit la cort in M. Tarcu.
Plecam din Timisoara sambata dimineata la ora 5...nu m-am mai trezit la ora asta nici nu-mi aduc aminte de cand...Echipa e relativ noua pentru mine ( cunosc doar jumatate din ei ): Iulian, Istvan, Serban, Florin, Remus, Ildi, Iosif si subsemnata. Ajunsi in Poiana Marului ne echipam si o luam la deal. Din pacate vremea e nasoala, incepe sa ploua. Urcam in altitudine, insa degeaba, ploaia nu ne da pace...e cam deprimant sa pleci la drum asa pe ploaie. Doar dupa ce trecem binisor de 1000m altitudine se opreste ploaia. Dam si de zapada si parca ne mai vine sa schitam un zambet.
Stratul de zapada incepe sa creasca si punem rachetele. Incepe sa bata vantul, astfel ca ni se usuca si hainele tocmai plouate. Dupa doar o pauza scurta de un sandwich ne continuam drumul care parca nu se mai termina :)
Pe la ora 15.30 ajungem intr-o poiana si decidem sa punem aici corturile. Instalam tabara, eu ma bag in sacul de dormit sa ma incalzesc caci ma luase frigul; chiar atipesc cateva momente. Baietii intre timp se chinuie sa faca o vatra, sa aprinda focul. Imi fac curaj sa ies din sac si ma lipesc de foc. Dezghetam apa si facem ceaiuri sa ne hidratam. Stam toti in picioare si ne invartim in jurul focului, astfel incat sa nu ne afumam....oricum dupa o seara din asta toti miroseam de parca am stat cateva zile la afumat :). Desi ne lua pe rand somnul am reusit sa stam pana la ora 22 la foc, era foarte fain sa traiesti momentul acesta: zapada, foc, ceai si oameni faini.
Desi unii aveau planuri mari de a ajunge pe Vf. Sturu ne-am dat seama ca nu era realizabil acest lucru in ziua de duminica, nu era timp suficient sa ajungi pe Sturu si apoi sa cobori in timp util in Poiana Marului. Astfel ca duminica dupa ce ne trezim si luam micul, stragem tabara si ne intoarcem pe drumul pe care am venit. Inca de pe la ora 10/11 incepe sa ninga, e un peisaj superb. Nu plecam inainte de a face poza de grup :).
Pe traseul de intoarcere reusesc sa mai fac cateva poze, ceata apare si dispare atat in creasta, cat si apoi in padure.
Ajungem la masini pe la ora 15.30, ne dezechipam si plecam spre casa. A fost o tura interesanta pentru mine, mi-am dat seama ca pentru astfel de ture rucsacul trebuie altfel echipat.
Multumesc lui Iulian pentru invitatie si lui Istvan pentru organizarea turei!
La cat mai multe ture de acest fel!
Ioana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu