OnlyMe: 2 week-enduri pe Valea Cernei

luni, 9 mai 2011

2 week-enduri pe Valea Cernei

Ca sa nu imi pierd obiceiul din ultimii ani am planificat primele 2 week-enduri din luna mai pe Valea Cernei, in timpul Scolii Nationale de Canyoning.

In primul week-end 29 apr -1 mai gasca e formata din Luci, Bogdan, Alice si subsemnata. Plecam tarziu din Timisoara, asa ca ajungem la Herculane numai bine deodata cu Tudor si Elena ce vin din Bucuresti. Plecam inspre Dumbrava si campam in poiana de langa pensiune. Intalam corturile pe la ora 12 noaptea, iar apoi ne inghesuim toti intr-un singur cort, mancam si in compania unui vin stam la povesti. Nu stiu cum am reusim insa pana la ora 5 dimineata nu ne-am culcat.

Sambata ne trezim pe la ora 10, luam micul-dejun, strangem bagajele si plecam inspre Canionul Ramnuta. Luci ne paraseste, pleaca inspre Herculane, la HCO. Urcam pe poteca de langa canion, ceva mai abrupta si expusa, insa cu siguranta mult mai scurta. Ajunsi la prima cascada ne echipam in neoprene, hamuri si pornim la drum. Cobor in general prima, ma bucur foarte tare de apa... Tudor echipeaza, iar Elena face fotografii. ALice si Bogdan sunt pentru prima data pe un canion.

Foto: Elena

Pe la ora 16.30 iesim deja din canion. Ne schimbam rapid in haine calde si plecam inspre Dumbrava. Papam o ciorba la pensiune, iar apoi asezam corturile in poiana de langa. Strangem lemne si facem si un foc. Ne bucuram de o seara petrecuta in jurul focului. Tudor si Elena ne parasesc, ei merg inspre Izverna. Noi ne punem la somn devreme in aceasta seara. Nu mult dupa ce ne bagam in cort incepe si ploaia.

Foto: Elena

Duminica cand ne trezim inca ploua, asa ca ne este lene sa iesim din cort. Pe la ora 10 se opreste si ploaia, vine si Luci si ne punem la masa. Strangem apoi cortul si mergem la o cafea la Dumbrava. Vremea e cam inchisa si e frigutz, asa ca plecam inspre casa, cu o escala in Herculane.

Al doilea week-end - 6-8 mai - plec impreuna cu Alice si Bogdan. Din Herculane o luam si pe Elena ce a venit cu trenul de la Bucuresti. Ajunsi la Casa lui Jean, salutam gasca de canionisti care si-au petrecut toata saptamana in zona, coborand canioane. Luam masa si socializam.

Sambata ne trezim si noi la program, insa ne vedem de ale noastre, nu ne stresam cu masa, cafeaua...asa ca relax. Decidem sa mergem inspre Vf. Vlascu, nu stim exact drumul, insa am zis sa incercam o varianta. Ne orientam putin pe harta sa vedem unde ar trebui sa ajungem. Mergem cu masina pana la podul ce traverseaza Cerna inspre Valea Iauna. De aici o luam la picior pe un frumos drum forestier ce urca prin padure. La o intersectie lasam drumul forestier ce duce inspre Iauna si o luam inspre stanga pe un alt drum, ce pare practicabil cu masina de teren. Ajungem intr-o poiana unde se afla si o cladire, probabil un fost canton. De aici ne continuam traseul pe vale, fara nici un marcaj sau poteca. Urcam pe langa apa, iar ajunsi la o rascruce de vai o luam din nou la stanga. Hotaram apoi sa urcam in padure, parea ca se lumineaza. Astfel ca ajungem la un drum care pare practicabil chiar si pentru o masina mica. Urcam pe el, se pare ca ne duce inspre creasta. Il parasim si continuam pe tot felul de drumuri forestire pana aproape de creasta. Eu am ceva probleme la genunchi si decid sa ma opresc. Alice si Bogdan isi continua drumul si urca in creasta, cel mai probabil ajung pe Vlascu Mic.

Vremea se strica, incepe sa bata rau vantul, se innoreaza si incepe si ploaia. O luam la pas inapoi si decidem sa ne continuam coborarea pe drumul ce l-am intersectat, in speranta ca ne va duce undeva la drumul principal. Ne dam seama ca ne duce in poiana unde am vazut acel canton. De aici mai avem 50 minute de mers, insa ploaia inceteaza.

Ajungem la masina undeva inainte de ora 20.00. La cabana toata lumea a sosit de pe la canioane. Monitorii sunt la sedinta, iar cursantii se bucura de ultima seara petrecuta impreuna, rememoreaza momentele frumoase ale saptamanii urmarind filmarile si fotografiile facute. Noi luam cina, monitorii termina sedinta si socializam, vizionam ceva filmari de prin canioane. Pe la ora 2 merg la somn.

Duminica reusesc sa dorm aproape pana la ora 10.00. Luam micul dejun fara stres, nu avem nici un plan pentru aceasta zi, vremea este urata, este innorat dar si bate rau vantul. Pregatim bagajele, facem curatenie si asteptam inchiderea scolii. Se dau diplomele de absolvire ale scolii de canioane, se spun ultimele cuvinte de ramas bun si ne luam la revedere in speranta ca ne vom vedea pe canioane, pesteri sau prin munti.

Ma bucur ca am reintalnit oameni dragi!

Ioana