De Pasti prin M. Mehedinti - 02-05.04.2010

Plecam vineri dupa 5 din Timi in formula urmatoare: eu, Dan, Luci si Ione. Plecam inspre Herculane-Valea Cernei, km. 12. Aici ajungem pe noapte si cautam locul de campare unde ne asteapta Elena si Tudor. Sa nu mai zic ca suntem asteptati cu o mancare calda pregatita la foc...IAMII !!! Stam la socializare in jurul focului si dupa o vreme la somn in cort.

Ne trezim pe rand, soarele isi face apartitia si ne mangaie cu razele lui. Intr-adevar o dimineata minunata, poti sa respiri un aer curat si sa ai parte de un peisaj minunat. Luam micul dejun si strangem apoi bagajele.

Plecam inspre primul obiectiv pentru acesta tura: Canionul Bobot. Traseul pana la canion e frumos, insa avem parte de ceva urcus.

Ajungem la canion si ne echipam in neoprene. Avem norocul sa vedem si sa simtim apa pe acest canion, de cele mai multe ori in perioada Scolii Nationale de Coborare Canioane acest canion nu are apa. Ne ia cateva ore sa-l parcurgem, fiecare are cate un rol: unii echipeaza, altii fotografiaza, unii dezechipeaza, iar altii sunt fotografiati ;-)

Ne intoarcem la masini si ne dezechipam rapid de neoprene, luam cele mai groase haine pe noi, inca e frig seara afara.

Plecam inspre Izverna. Aici ne cazam la casa lui Emil. El mai are cativa oaspeti: Virgil, Andrei si Nicoleta.

Ne mobilizam si pregatim masa de seara: legume, ciuperci si carne pe gratar, salate, oua rosii etc.

O parte merg la Inviere la biserica din sat, iar altii raman in jurul focului.

Duminica o incepem tot in jurul focului la o cafea. Ne mobilizam cu greu sa mancam si sa ne pregatim echipamentul pentru canion. Asa ca luam masinile pana la iesirea din sat, iar apoi la picior...incepem urcarea. Emil ne conduce. Peisajul e ft frumos, Mtii. Mehedinti sunt minunati. E prima data pentru mine cand vad Mehedintii din partea aceasta. Elena face fotografii. Emil ne arata intrarea in canion si isi continua drumul inspre obiectivele lui.

Dupa vreo 2 h ajungem la canion, ne echipam si pornim inspre necunoscut. Nu stim sa mai fi fost cineva pe acest canion, nu e deloc echipat. Dupa cateva cascade de 4-5m pe care fie le ocolim, fie le coboram pe amaraje naturale dam de cascade mai mari ce trebuiesc echipate. Tudor si Luci se ocupa de echipare, cu ajutorul perforatorului monteaza gujoane. Avem parte de multa apa pe canion, in toate cascadele iti iei apa in cap. Ne bucuram ca avem parte de apa. Ajungem si intr-o zona superba de canion, ingusta si o cu cascada de aprox 20m. Eu incerc sa fur cat mai multe imagini acolo unde nu bate apa pe obiectivul aparatului.

In jur de ora 18 iesim din canion. Ajungem la o casa parasita, unde dam si de un satean care isi ingrijeste caprele. Primim si lapte de capra sa ne hidratam. Aflam informatii de la acesta, cum sa ajungem la locul unde lasasem masinile. Aflam ca acest canion se cheama Zgaul Vintilanilor. Mergem pe o poteca pana dam de drum, la locul numit 3 izvoare, unde se intalnesc trei paraiase. Aici vedem o caruta si cerem carutasului sa ne duca si pe noi pana la intrarea in sat. Astfel ca ajungem destul de rapid la masini, ne dezechipam si o luam spre casa.

Din nou o seara in jurul focului, la socializare...insa tot frig afara, brrrrr.

Luni e ziua de plecare, strans bagaje, curatenie etc. Plecam inspre Severin, pe la socrii baietilor ;-). Ne despartim de Tudor si Elena care pleaca in directia opusa. Chiar daca am plecat devreme traficul dintre Severin si Orsova ne-a cam tinut in loc, daca va imagnati 2h si ceva pe o portiune de 40km...

Au fost niste zile frumoase alaturi de prieteni dragi, cu balaceala si sa nu uitam premiera de pe canion ;-)

Ioana