duminică, 2 noiembrie 2008

Exercitiu salvaspeo in Av. Poiana Gropii 31.10-02.11.2008


Acest exercitiu a venit dintr-o dorinta a lui Radu Puscas
( presedinte A. S. Prusik TM ) de a forma si in zona Banatului o echipa omogena de salvatori in caz de accidente in pestera. Radu este responsabilul Centrului Salvaspeo Timiş din cadrul C.O.R.S.A. ( http://www.salvaspeo.ro/ )

Eu aflasem de intentia lui Radu de a organiza acest exercitiu si am zis ca mi-ar prinde bine sa particip la un astfel de eveniment, chiar daca nu am nici o specializare in acest domeniu. Au participat speologi din multe orase si cluburi speo din tara ( Timisoara, Resita, Arad, Severin, Cluj, Hunedoara, Brad, Stei, Oradea, Bucuresti ) .... sper ca am amintit toate orasele :)

Vineri seara a fost momentul de intalnire cu speologii, printre cei cunoscuti si dragi mie: Cata Sutoi de la Severin, Tudorica – Speodava Stei, Bimbi, Ancuta, Poty si Adina de la Cristal Oradea si Salvamont Bihor; Vali si Anisoara de la Speowest Arad. Sa nu uitam si de fostii mei colegi de la Prusik, care au venit intr-un numar neasteptat de mare :)
Oricum au fost multe persoane, aprox 45.



Pe cand am ajuns noi, adica gasca “Eu, Ani, Luci, Adi” – tabara de baza era pregatita, Radu era “la apel”. Ne astepta si un foc pregatit de cei de la Severin unde am servit pana pe la ora 2 in noapte.


Sambata nu foarte de dimineata incet incet lumea a iesit de prin corturi. S-a stabilit cine in care echipa va fi si orele de plecare din tabara. De data acesta “victima” urma sa fie Csilla. Eu eram in echipa 2, avand ca sef de echipa pe Bimbi si ora de plecare din tabara: 13.00. Am avut astfel timp sa mai stam la povesti/sa mancam pana la ora de start. Echipa de TSA a plecat la ora 11.00 din tabara avandu-l ca shef pe Geza.



S-a facut si ora 13.00 si echipa nr. 2 a plecat la drum ( din echipa mai faceau parte: Octav, Miha, Poty, Lotzi, Adi, Bogdan, Netzu si altii ).

Vreo juma de ora am facut pana la pestera, traseul pana acolo a fost balizat inca de dimineata. Ajunsi la gura pesterii am sesizat ca echipa 1 inca nu intrase, erau vreo 2 persoane pe corzi, restul asteptandusi randul sa intre. Ne-am dat seama ca programul va fi decalat si nu are sens sa intram decat dupa inca o ora. Au putut astfel unii dintre noi sa se rasfete la gura pesterii cu o cafea facuta la expresorul lu Bimbi – ft misto inventie :).

A sosit dupa un timp si echipa lui Tudorica - echipa 3, bineinteles echipa cu cele mai multe fete…ca doar Tudorica era shef :)
Nu dupa mult timp a aparut Ani din pestera (Ani facea parte din echipa 1) si ne-a transmis ca exista o persoana din echipa de dezobstructie care e blocata pe coarda si e epuizata, nu mai poate continua. I s-a transmis sa trimita pe Bimbi si inca un tehnician jos. In momentul urcarii Ani a dislocat un bolovan care se pare ca a lovit pe cineva in sold, ulterior am aflat ca pe Sorin. In acest moment aveam informatia ca exista 2 presupuse victime……

Au coborat Bimbi si Tudorica, Bimbi a ramas cu victima si Tudorica a urcat sa ne transmita ca Tibi, cel blocat pe coarda e ok, va iesi pe picioarele lui, iar Sorin va trebui evacuat pe targa. Astfel exercitiul noastru s-a transformat intr-un caz real.

Nu vreau sa povestesc in amanunt ce s-a intamplat din acest moment. Ideea e ca lumea s-a mobilizat si targa a iesit la suprafata, Sorin a fost dus la urgente la Resita, a primit calmante, i s-a facut radiografie…totul e ok, a venit pe picioarele lui inapoi in tabara.
Din pacate nu s-a mai intamplat exercitiul care ni-l doream noi, multi dintre speologi n-au mai avut ocazia sa mai intre in aven…imi pare rau mai ales pentru cei care au venit de departe….

Ajunsi in tabara am fost asteptati cu o ciorba calda buna buna. Incet incet a venit toata lumea de la aven si spre seara am avut parte de o sedinta in care s-a povestit si dezbatut intreaga situatie, s-a spus cine cu ce a gresit si cum ar trebui indreptate lucrurile.

Duminica a fost o zi relaxanta, am stat la povesti de dimineata la un ceai, am strans corturi, rucsaci, echipamente, ne-am luat la revedere si am plecat spre casa. Nu am putut trece nici peste obiceiul de a opri in Resita la o pizza binemeritata.


In concluzie: chiar daca obiectivele nu au fost atinse, cred ca fiecare a avut de invatat din acesta experienta si isi va putea imbunatati competentele in acest domeniu.

Fotografiile au fost realizate de Geza.

Multumesc!

Ioana

Un comentariu:

Rodica spunea...

Hm, interesanta treaba...bine ca s-a terminat totul cu bine, chiar daca nu conform planului. Cand citeam nu stiam daca e scenariul exercitiului salva sau chiar s-a intamplat ceva :)

Bine macar ca a fost educativ pana la urma :)